Următoarea staţie – bulevardul Ştefan cel Mare. Oameni simpli despre lucruri complicate

„Oameni simpli despre lucruri complicate” este o serie de interviuri cu oameni care lucrează în cele mai diverse domenii, oameni cu care ne întâlnim la fiecare pas, oameni pe care nu-i vedem, dar care ne fac viaţa mai comodă.

Pentru că politicile publice sunt scrise „sus”, pentru cei de „jos”, am decis să aflăm de la oamenii simpli, reprezentanţi ai diferitor profesii, cum legile şi hotărârile celor 16 ministere le influenţează viaţa. Cine sunt ei, ce obiceiuri au, cum gândesc, ce vise aveau când erau mici, dar şi ce opinii şi-au format despre unele subiecte sensibile, încercăm să descoperim în fiecare interviu.

 

Nume: Coreţchi

Prenume: Nicolai

Vîrstă: 49 ani

Ocupaţie: şofer de troleibuz, ruta nr.10

Visa să devină: şofer

 

De cât timp lucraţi ca şofer de troleibuz?

Din 1987. Aproape 30 de ani. Mi s-a propus să lucrez ca şofer imediat după ce m-am întors din armată. Am făcut cursurile de instruire, apoi am început a lucra. Sunt şofer pe ruta nr.10, uneori şi pe ruta 11.

Ce orar de muncă aveţi? Cum decurge o zi de lucru?

Lucrăm peste o zi. Uneori începem la 5 dimineaţa şi terminăm la 20.00. Alteori lucrăm de la amiază până la 22.00. Adică 12 ore plus 2 ore libere pentru masă. În fiecare dimineaţă, la ora 4.10 vine autobuzul de serviciu şi mă ia de acasă, pentru că la aşa oră nu avem cu ce ajunge în Parcul de troleibuze.

Cum sunt pasagerii moldoveni?

Pasagerii sunt diferiţi. Unii sunt responsabili, amabili, alţii sunt nemulţumiţi şi înăcriţi de parcă le eşti dator cu ceva. Le citesc nemulţumirea şi dispoziţia rea chiar din staţie, atunci când urcă în troleibuz.

Mulţi se supără, strigă la noi când se întâmplă să frânăm brusc sau când facem o manevră mai deocheată. Nu zic, nici noi, şoferii, nu şofăm perfect, dar noi nu suntem vinovaţi de ce se întâmplă în trafic. Pe drumuri sunt ambuteiaje, unii şoferi circulă aiurea şi eşti nevoit să faci acele manevre bruşte, care îi deranjează pe pasageri. Uneori întârziem, depăşim graficul, tot din cauza problemelor din trafic.

Pasagerii nu înţeleg că noi nu facem asta intenţionat. De parcă noi vrem să întârziem şi să frânăm brusc. Încep a striga: „Şofează normal! Duci cartofi?” Da, eu port răspundere pentru viaţa lor, dar şi ei trebuie să fie atenţi şi să aibă grijă de ei, să fie responsabili şi să se ţină bine de bare. Noi nu conducem avion, care zboară lin şi unde nu simţi nici o zguduitură.

Dar cel mai mult pătimeşte taxatorul. Toate strigătele şi nemulţumirile îi revin lui. Dar el, în genere, cu ce e de vină?

Ca să înţelegi munca cuiva, trebuie să intri în pielea lui pe o zi. Să încerce cineva să fie şofer de troleibuz măcar o jumătate de zi şi va vedea cât e greu în trafic.

Cum vi se par drumurile din Chişinău?

În ultima vreme au fost reparate şi e mai bine. Înainte aveau gropi. Nu sunt bune, dar bunişoare (zâmbeşte). Doar că sunt cam strâmte. Sau nu, transportul s-a înmulţit şi pare că drumurile au devenit mai strâmte. Mulţi şoferi parchează neregulamentar şi e cam îngust în trafic.

Unde şi cum are loc instruirea viitorilor şoferi de troleibuze? Cum apreciaţi aceste instruiri? Ce ar putea fi îmbunătăţit?

Pe vremea mea, lecţiile durau 6 luni de şofat fără pasageri şi 387 de ore de conducere a troleibuzului cu transportarea pasagerilor. Acum lecţiile durează 9 luni, au loc în cadrul Regiei Transport Electric. Sunt bune cursurile, însă ar trebui ca viitorii şoferi să fie instruiţi mai mult la partea electrică, tehnică a unităţilor de transport. Pentru că unii nu prea ştiu ce să facă când troleibuzul se defectează. Dar mult depinde şi de stagiari. Trebuie să fie atenţi când li se predă şi să se documenteze suplimentar, dacă este necesar.

Ce alte reguli, în afară de un şofat regulamentar şi atent, trebuie să respecte un şofer de troleibuz la muncă? Aveţi uniformă specială de lucru?

Uniforma e obligatorie pe tot parcursul anului. Vara avem cămaşă cu mâneca scurtă şi e suportabil. E naturală. Pentru mine serviciul şi vorba şefului e lege. Nu am ajuns vreodată să vin în altceva şi să spun că mi-am spălat cămaşa şi nu a reuşit să se usuce. Am vreo 4 cămăşi de schimb, aşa că nu am probleme la capitolul dat. La urma urmei, e frumos şi plăcut să lucrezi în formă.

Nu avem voie să ascultăm muzică în cabină, nu se poate de fumat. Dacă încălcăm, nu primim premiile. Şeful de rută face inspecţii, pur şi simplu merge pe drum sau este vizavi, în alt troleibuz. Şi te poate prinde cu mâţa în sac (zâmbeşte).

Care este perioada maximă de exploatare a unui troleibuz?

Noi avem şi troleibuze care circulă 20 de ani. Sunt bunişoare. Dacă sunt reparate capital, mai pot funcţiona ceva timp.

Cât de des se poate defecta un troleibuz?

Sunt troleibuze care pot lucra fără nicio defecţiune timp de 2-3 luni. Dacă depistăm la timp chiar şi cea mică defecţiune şi apelăm mecanicul, totul e bine, se repară imediat. Dar dacă nu-l repari la timp, el începe a se defecta din ce în ce mai des şi mai tare.

Din ce cauză cablurile electrice aeriene ale troleibuzului se desprind uneori de reţelele electrice?

Cablurile se desprind mai mult din cauza noastră, a şoferilor. Conducem prea repede, mai ales în cotituri sau atunci când treci din deal la vale sau invers.

Pot fi şi careva defecte la reţelele de sus, vreun fir desfăcut, dar mai rar.

Probabil aţi avut multe cazuri interesante, hazlii în activitatea dvs. Povestiţi unul pe care l-aţi memorat.

Ţin minte un caz. O doamnă în vârstă de vreo 50-60 de ani a urcat în troleibuz şi striga, cânta. Se vede că avea probleme psihice. Pasagerii îi făceau observaţie, dar ea spune: „Unde atunci să cânt? Acasă nu se poate, afară nu, la poliţie nu. Măcar în troleibuz să cânt”. Am râs cu toţii.

Mereu râd când uit să anunţ staţiile sau le anunţ greşit. Când le confund, îmi cer scuze de la pasageri râzând. Dar când uit să le anunţ, tac şi anunţ deja următoarea staţie (râde).

Ce vă place cel mai mult în activitatea dvs.? Ce dificultăţi întâlniţi?

Îmi place că e vesel. Când stau acasă, încep a mă plictisi. Dar la lucru mai interacționezi cu pasagerii, mai glumeşti cu colegii.

Îmi place că m-am împrietenit cu mulţi pasageri. Pe unii îi cunosc de mici, de când umblau la şcoală, iar acum sunt căsătoriţi deja, cu copii. Îi salut când îi văd în staţie sau pe drum când ne întâlnim întâmplător. Mai schimbăm o vorbă. E plăcut. Ţin minte o fetiţă care făcea şcoala muzicală şi umbla mereu cu vioara în spate. Acum a devenit profesoară de muzică.

O problemă este orarul de circulaţie. Ar trebui revăzut şi modificat, pentru că intervalul de circulaţie la ruta noastră este unul foarte mic, de 2-3 minute, iar din această cauză de multe ori nu ne încadrăm în timp. În ultima vreme sunt foarte multe maşini în oraş, se circulă mai greu şi întârziem. De grăbit tot nu poţi, pentru că e periculos.

Trebuie să se monitorizeze unde pierdem mai mult timp în trafic şi la acele străzi să ni se dea mai mult timp pentru a ajunge la destinaţie.

Ce aţi schimba la troleibuzele noastre? Cum sunt troleibuzele în alte ţări?

Am fost în Rusia şi am văzut troleibuzele de acolo. Sunt ca ale noastre, nicio diferenţă. Ştiu că cele din România au şi sistem de aer condiţionat.

Nu avem aer condiţionat, dar asta nu e cel mai rău. Troleibuzele astea noi sunt bune, dar oglinzile frontale sunt amplasate prea jos. Şi există riscul ca să loveşti cu ele pasagerii care stau la margine de trotuar. Trebuie să fii foarte atent atunci când opreşti în staţie.

Nici ferestruica de la cabina şoferului, care are deschidere în salon, nu e bine amenajată. Dacă o deschizi, se face curent în cabină.

Ce pericole poartă această profesie? Aţi avut cazuri când aţi fost electrocutat în timpul serviciului? Dar pasagerii?

Am avut aşa caz o singură dată, demult, când eram tinerel. Mi s-a ars siguranţa de înaltă tensiune, a pompei troleibuzului. Asta poate avea loc din cauza unui scurt circuit sau pentru că se supraîncălzeşte. Trebuia deconectată de urgenţă, dar pentru asta trebuia să dau jos cablurile aeriene. Sau măcar să deconectez pompa, pentru că era pericol de 550 de volţi. Eu nu am făcut nici una, nici alta.

Mi-am pus mănuşa de cauciuc şi am încercat să scot siguranţa. Şi aici am păţit-o: mâna mi-a zburat tocmai, mănuşa s-a topit, iar lumina emanată de curent a fost atât de puternică, încât după asta nu am văzut nimic în faţa ochilor vreo 20 de minute.

De atunci nu mai fac prostia asta. Mi-am învăţat lecţia pentru toată viaţa. Dacă apar defecţiuni la siguranţă, deconectez pompa şi dau jos cablurile mai întâi.

Pe pasageri îi poate pişca un pic când urcă scările, dar asta rar, când e umed afară. Asta se poate întâmpla mai mult în troleibuzele vechi, uzate deja. Tensiunea e slăbuţă, de 12 volţi. De cazuri mai grave, când pasagerii să fie electrocutaţi puternic, nu am auzit.

În fiece seară, după serviciu, troleibuzele sunt verificate de către electricienii noştri. Există un dispozitiv care verifică dacă troleul are scurgere de curent. Dacă are ceva defecţiuni, acestea sunt remediate imediat, pe loc.

Cât de des inspectorii fac controale în troleibuze? Ce amendă primesc pasagerii care nu au cumpărat bilet?

Ei pot verifica activitatea noastră şi de 5-10 ori pe zi. Pasagerii care nu au achitat taxa dau vina pe taxator, spun că a trecut pe alături şi nu le-a cerut să achite taxa. Şi taxatorul primeşte mustrări pe nedrept.

Amenda e de 50 de lei. Unii pasageri preferă mai degrabă să li se pună amendă, pentru că atunci inspectorii le eliberează un bilet cu care pot circula gratis cu troleibuzul pe parcursul întregii zile. 50 de lei împărţit la 2 lei: se echivalează cu 25 de călătorii. Dar cât poţi să te plimbi cu troleibuzul într-o zi? (râde).

Ce părere aveţi despre sistemul de taxare electronic, cum este în alte ţări? Credeţi că este mai bine să avem taxatori în troleibuze sau compostoare de bilete?

Dacă moldovenii ar fi mai conştienţi să achite şi să composteze biletul, ne-am descurca şi fără taxator. Plus controalele să fie mai dese şi amenzile pentru cei care nu achită să fie mai mari. Sigur că ar fi bine. Sărmanul taxator, e nevoit mereu să-şi facă loc prin îmbulzeala de oameni.

Dar aşa, nu ai încredere în pasagerii noştri. Taxatorul e în salon, îl trage de mână să achite taxa şi omul oricum nu o achită. Se face că nu observă sau că nu a auzit taxatorul. Ştiţi, unii oameni par mai simpli, cel puţin după felul cum sunt îmbrăcaţi, şi achită conştient. Şi invers, sunt unii bine îmbrăcaţi, par să aibă o situaţie financiară mai bună, dar se fac a nu vedea taxatorul.

Primăria planifică să doteze troleibuzele din Chişinău cu Wi-Fi. Ce părere aveţi despre această iniţiativă?

E o idee bună, pe o parte. Însă, pe de altă parte, pasagerii nici acum nu se ţin bine de bare în timp ce troleibuzul circulă. Cu Wi-Fi în troleibuz, în genere, vor sta toată călătoria cu nasul în telefon şi nu vor fi atenţi.

În vara acestui an a fost lansat primul troleibuz fără fir, cu propulsare autonomă, iar Primăria vrea să lanseze o rută cu astfel de troleibuze, care să circule la Aeroport. Cum apreciaţi aceste unităţi de transport? Aţi vrea să lucraţi pe un astfel de troleibuz?

Nu am văzut încă acel troleibuz, dar din spusele băieţilor am înţeles că e de model de ăsta nou şi că are mai multe acumulatoare. Cred că atunci când a fost fabricat, s-a ţinut cont de toate aspectele: să fie bine încărcat şi să nu se oprească în mijlocul drumului din lipsă de energie.

E frumos, e ceva nou, dar nu aş vrea să conduc un astfel de troleibuz. Eu m-am obişnuit cu troleibuzul meu, care este ca un copil pentru mine. Îl conduc începând cu 2007. E înalt, e bun, salonul e încăpător. Chiar mi-e milă să-l las, parcă aş lăsa o parte din mine (zâmbeşte). Îl voi conduce până va fi scos din exploatare.

Ce persoane publice din Moldova aţi văzut să circule cu troleibuzul, pe parcursul activităţii dvs.?

Mergea cu troleibuzul fostul comunist, Iurie Munteanu. Tare simplu se purta, discuta cu pasagerii, glumea. Pe Eugen Doga l-am văzut, pe Mihai Muntean de la „Moldova are talent”. Achită taxa, nu sunt fudui.

Aţi vrea să lucraţi pe altă rută de troleibuz? V-aţi gândit vreodată să alegeţi alt traseu?

Nu. Nu aş schimba ruta 10 pe nimic. M-am obişnuit deja cu traseul, cunosc mulţi pasageri.

Ce persoană publică din Moldova apreciaţi?

Îmi place Maia Sandu. Pare severă, punctuală, este o persoană care ar face reforme. Ar putea fi un premier bun. Dar atâta timp cât aceştia sunt influenţaţi şi presaţi din spate, treabă nu se va face.

Alina Mutoi