Dorința firească a cuplurilor de a avea un copil nu întotdeauna reușește. Sterilitatea este o problemă acută a multe cupluri. Cauzele infertilității sunt multiple, iar metodele de tratare includ un set întreg de proceduri complexe. Atunci cînd toate  metodele de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluție pentru cuplurile în care unul dintre parteneri este steril. Наши партнеры: https://cadourionline.md/sub/kupit-kompozicii-iz-eli-v-podarok-v-kishineve/

Ce este fertilizarea in vitro

Fertilizarea in vitro reprezintă un proces realizat în condiții de laborator, prin care spermatozoidul bărbatului fecundează ovulul femeii. Astfel, se formează embrionul care este transferat în uterul mamei, în general, la 72 ore de la concepție. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului. În aceste condiții, nu apar deosebiri ale dezvoltării între fătul creat în vitro și fătul procreat natural.

Din istoricul fertilizării in vitro

Punerea la punct și utilizarea acestui procedeu în tratarea infertilității la om a fost realizată de către medicul britanic sir Robert Geoffrey Edwards. Primul copil născut datorită acestei tehnici a fost Louise Brown, care a venit pe lume la 25 iulie 1978. În America, primul copil conceput prin fertilizare in vitro a fost născut în 1981, în URSS – în 1986, în Ucraina – în 1991, în România – în 1996, iar în Republica Moldova – s-a întâmplat la finele anului 1995, copilul fiind băiat. Fertilizarea in vitro a devenit ulterior o metodă răspândită de tratare a infertilității, iar Edwards a primit în 2010 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru dezvoltarea fertilizării in vitro”.

Date statistice

Aproximativ 10% din cuplurile din întreaga lume nu pot concepe în mod natural un copil. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătăţii (OMS), în plan mondial ponderea cuplurilor infertile a crescut cu 6,5 milioane în ultimii 20 de ani, iar din anul 1978 şi până astăzi în lume s-au născut aproximativ 4 milioane de copii care au fost concepuţi prin fertilizarea in vitro.

Republica Moldova este printre statele cu cea mai înaltă rată de infertilitate dintre țările europene şi cele ex-sovietice. În Moldova, circa 22 de cupluri din 100 nu pot concepe copii. Acum şase ani, circa 50.000 de cupluri din ţara noastră erau diagnosticate cu infertilitate. Între timp, cifra s-a dublat. În 40% dintre cazuri infertilitatea este pe linie feminină şi în 30% pe linie masculină. Cauzele acestor probleme sînt diverse: stresul, modul de viaţă nesănătos, consecințele dezastrului de la Cernobâl, decizia de a concepe un copil după vârsta de 30 de ani. Odată cu înaintarea în vârstă, ponderea sterilității în rândul populației crește. Cercetările arătă că la 20 de ani procentul persoanelor cu probleme de fertilitate este de 4%, la 25 de ani – 8%, la 30 de ani – 12%, la 35 de ani – 20%, la 40 de ani – 50%, la 45 de ani – 95%.

Cine are bani – face copii

În Republica Moldova anual sunt efectuate circa 600-700 de proceduri de însămânţare artificială, pe când necesitatea este de circa 10 mii. Fertilizarea în vitro se efectuează în 4 clinici, iar costul unei proceduri variază de la 1500 la 2500 de euro. Deşi în România şi Rusia costă 5 000, iar în Ucraina – 4 000 de euro, foarte mulţi moldoveni pleacă în străinătate ca să facă fertilizarea. Rata de succes a fertilizării în Republica Moldova atinge nivelul de 47%, media europeană fiind de 33%. Cu toate acestea, nu există date statistice oficiale despre câți copii se nasc anual în Moldova prin utilizarea acestei metode.

Fertilizarea in vitro și buchia legii

La moment, la noi în țară principalul act normativ ce reglementează acest domeniu este legea cu privire la sănătatea reproducerii. Documentul conţine reglementări privind modalităţile de fertilizare în vitro, donarea de celule reproductive, crionconservarea celulelor sexuale şi embrionare, precum şi maternitatea de substituţie. Legea prevede că folosirea acestor tehnologii este la îndemâna cetățenilor Republicii Moldova, cetățenilor străini și apatrizilor, care au atins vârsta de 18 ani, au indicații medicale și nu au contraindicații. De asemenea, și femeile solitare au dreptul la folosirea acestor tehnologii; vârsta-limită pentru efectuarea fertilizării in vitro cu oocitele proprii este reglementată la 45 de ani, iar pentru folosirea oocitelor donate – de 50 de ani.

Probleme semnalate

– Cu toate că legea prevede și posibilitatea donării de celule sexuale de către bărbaţii şi femeile în vârstă de la 18 până la 40 de ani, somatic şi psihic sănătoşi, care au trecut controlul medico-genetic, la moment, la noi în țară nu există o bancă de spermă constantă pentru păstrarea pe termen lung a celulelor sexuale.

– Conform legii nominalizate statul îşi asumă cheltuielile pentru o singură procedură de fertilizare in vitro. Finanţarea se va face în baza poliţei medicale şi numai dacă solicitanţii au un venit lunar mai mic de 50% din salariul mediu în sfera de activitate a asiguratului. Deşi este în vigoare de mai mult de doi ani, lucrurile nu se mişcă din loc, din cauza faptului că nu au fost bine stabilite mecanismele de implementare. Acum, ca şi dintotdeauna, de altfel, pentru procedurile de reproducere asistată familiile care îşi doresc copii își achită singure cheltuielile legate de această procedură.

În comparație cu aceasta, majoritatea statelor europene finanţează o procedură sau mai multe de fertilizare in vitro, cu toate că țări precum Elveţia, Polonia şi Irlanda nu acordă nicio finanţare. Normele europene impun o serie de criterii de selecţie a cuplurilor ce pot beneficia de fonduri. Au prioritate la fertilizare in vitro cuplurile care sunt la primul tratament de acest fel, care suferă de infertilitate de cel puţin trei ani, dar nu au alte probleme medicale. Pentru a beneficia de finanţare, cuplurile trebuie să fie în stare cât mai bună de sănătate. În plus, pentru a li se presta fertilizarea in vitro, viitorii părinţi trebuie să aibă vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani. În Europa, țări precum Franța, Germania, Italia și Elveția interzic cuplurilor gay și de lesbiene să primească tratamente de fertilizare in vitro.

Și totuși…

La final este interesant de menționat că în pofida tuturor imperfecțiunilor și dificultăților  specifice începutului de cale, la noi în țară se atestă un număr de cetățeni străini care apelează la aceste servicii. Astfel, aproximativ 15% din fertilizările în vitro efectuate la noi au fost făcute la cupluri în care unul sau ambii parteneri au fost străini. Fenomen care probabil se datorează costurilor mai mici de la noi comparativ cu țările lor de baștină.

Ce să facă cuplurile ce nu-și permit o fertilizare in vitro într-o clinică privată, dar care au loc de muncă în țara noastră (cu un salariu așa cum este el), rămâne o problemă ce încă își așteaptă rezolvarea. Să vedem cât avem de așteptat.