Transplanturile în lume au o istorie lungă, de la primele încercări de grefe, făcute în India în secolul 2 î.e.n de către chirurgul Sushutra, până la cele din epoca contemporană, care culminează cu anul 1967, când au fost efectuate cu succes primele transplanturi de ficat și de cord, iar mai recent s-a ajuns la performanța transplantului total de față. Cu toate acestea ele rămân inaccesibile pentru majoritatea populației lumii din cauza costurilor exorbitante ce variază de la 5.000$ pentru transplant renal în India până la $100.000 pentru aceiași procedură în SUA. Să vedem, însă, cum stau lucrurile la acest capitol în Moldova.

Istoria transplanturilor în Moldova

Transplantul de organe și țesuturi din Moldova are o istorie de peste 50 ani, avându-și începutul în anii 60, când a fost realizat primul transplant de cornee.

În anul 1982, medicul Bârsan, împreună cu colegii de la Moscova, a efectuat primul transplant de rinichi pe baza actualului Spital Clinic Republican. Operațiile de transplant de rinichi, cornee, valvule cardiace  și de piele au continuat până în anul 1999, în conformitate cu legislația URSS.

În anul 1999, a fost adoptată legea privind transplantul de organe și țesuturi. După aprobarea acesteia în anul 2000 au fost făcute primele prelevări de rinichi de la donator în baza „morţii cerebrale”, iar în luna decembrie 2001 a fost efectuată prelevarea rinichiului donator de la mamă cu transplantare ulterioară la fecior. În perioada anilor 1999 – 2007, în Moldova au fost realizate 16 operații de transplant de rinichi.

Transplanturile în cifre

Conform estimărilor, la moment, în Moldova sunt în jur de 800-900 de pacienţi care necesită transplant de organe. Dintre ei, 408 se află la tratament prin hemodializă, 250 necesitând transplant renal; 300 suferă de insuficienţă hepatică, iar 200 – de insuficienţă cardiacă.

Necesităţile de transplant de măduvă osoasă sunt estimate de specialişti la circa 40-50 pe an. Necesităţile de transplant de valve – la aproximativ 100 de pacienţi, iar de cornee − la aproximativ 150. În Moldova, anual, decedează prematur peste 300 de persoane în rezultatul insuficienţei hepatice şi 40-50 de persoane – în rezultatul insuficienţei renale. Наши партнеры: https://cadourionline.md/sub/kupit-iskusstvennye-elki-v-podarok-v-kishineve/

Reanimare legislativă

Luând în considerație aceste date, în ultimii ani statul a manifestat un interes activ pentru reanimarea și redresarea situației în domeniul transplanturilor. Astfel, în anul 2008, a fost adoptată o lege nouă privind transplantul de organe, țesuturi și celule. Aceasta prevede transplantul de rinichi de la persoane decedate în urma unui stop cardiac sau la care a refuzat creierul, precum și de la donatori vii. Donator poate fi orice cetățean al Republicii Moldova, care a trecut comisia specială.

La 30 septembrie 2010, în temeiul unei Hotărâri de Guvern a avut loc lansarea oficială a Agenţiei de Transplant. Instituţie ce organizează şi supraveghează, pe întreg teritoriul țării, activităţile de donare, prelevare şi transplant de organe, asigurând cetăţenilor acces egal la serviciile de transplant, dar și care asigură profilaxia traficului ilicit de organe, ţesuturi şi celule umane.

Ulterior, prin Hotărâre de Guvern a fost aprobat Programul național de transplant pe anii 2012-2016, un document de implementare, pe termen mediu, a politicilor Guvernului în domeniul transplantului, ce cuprinde viziunea de ansamblu şi principiile de bază ale dezvoltării transplantului la noi în țară pe un termen de 5 ani. Unul din scopurile principale ale acestuia este micşorarea numărului de decese în rândul persoanelor ce suferă de insuficienţe organice ireversibile cu 20-25% până în anul 2016.

Relansarea activității de transplant

Astfel, odată cu elaborarea și implementarea noilor politici din 2012, au fost efectuate 18 transplanturi de rinichi, 11 de ficat, 78 de cornee şi 492 de ţesut musculo-scheletal. Relansarea activităţilor de transplant în Moldova a crescut şansele de viaţă şi calitate mai bună a vieţii pentru pacienţii cu insuficienţe organice ireversibile şi alte patologii grave ce necesită tratament prin această metodă.

Cât costă un transplant și cine plătește

Costul transplantului, investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, tratamentului medicamentos şi oricăror altor cheltuieli legate de transplant sunt acoperite parțial atât din fondurile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi din bugetul de stat, cât și din contul pacienţilor. Reieşind din austeritatea bugetului naţional, cu părere de rău, este imposibil de a satisface pe deplin necesităţile de transplant din mijloacele publice naţionale. Pentru un transplant de ficat sunt necesari aproximativ 1,2 milioane de lei, iar pentru un transplant de rinichi – aproximativ 300 de mii de lei.

Partea financiară este doar un aspect al activităţii de transplant, altă latură este disponibilitatea organului ce urmează a fi transplantat şi compatibilitatea acestuia cu recipientul. În acest domeniu existând un şir de dificultăţi, deoarece disponibilitatea mijloacelor financiare nu presupune şi existenţa organului pentru transplant sau a donatorului. Deficienţa de organe este prezentă atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Pentru a remedia situația, în martie 2013 a fost deschisă prima Bancă de Ţesuturi Umane, care se află la Spitalul Clinic Traumatologie şi Ortopedie din Chișinău.

Infuzie de fonduri europene

E salutabil faptul că la noi în țară, începând cu decembrie 2013, pe parcursul a doi ani, se va implementa Proiectul Twinning „Consolidarea Agenţiei de transplant din Republica Moldova şi armonizare legislativă în sfera calităţii şi siguranţei substanţelor de origine umană”. Scopul acestuia este de a dezvolta sistemul de transplant din Moldova şi de a consolida Agenţia de Transplant prin îmbunătăţirea cadrului instituţional şi legal, asigurând calitatea standardelor şi sporind cunoştinţele, abilităţile, practicile şi etica resurselor umane. Proiectul dat beneficiază de un buget total de 1 milion 200 mii euro.

Astfel, în cazul bunei desfăşurări a activităţilor de transplant, doar de transplant renal vor putea beneficia nu mai puţin de 20 de pacienţi anual, iar bugetul statului în acest caz va economisi circa 1 mil. de lei după primul an de transplant. La efectuarea a 50 de transplanturi renale, economia va constitui aproximativ 2,5 mil. lei pe an.