Insula Zakynthos este o adevărată bijuterie a Greciei. Scăldată de apele calde ale Mării Ionice (la Vest de peninsula Pelopones), această insulă se întinde pe o suprafață de aproximativ 400 km² (aproape cât jumătate din suprafața raionului Telenești). Soarele mediteranean luminează cu intensitate viața locuitorilor locali mai mult de 300 de zile pe an. Poate chiar un pic prea intens.
Conform statisticii de la sfârșitul anului 2011, insula Zakynthos din arhipelagul Insulelor Ionice din Grecia este locul cu cei mai mulți oameni nevăzători din Uniunea Europeană. Datele statistice arată că 731 din cei 40 de mii de locuitori ai insulei sunt nevăzători. Ceea ce înseamnă mai mult de 1,8% din populația totală – de 9 (!) ori mai mult decât media europeană. Până la începutul anului 2012, aceste cifre înspăimântatoare nu au trezit curiozitatea nimănui. Niciun înalt funcționar din vreun minister cu sediul în Atena, capitala Greciei, nu și-a pus întrebarea: de ce oare pe Zakynthos locuiesc atâția oameni orbi? Există vreo cauză naturală (soarele prea puternic, de exemplu) sau poate vreo cauză genetică a fenomenului?
Dezlegarea misterului a venit odată cu alegerea noului primar al orașului Zakynthos, în aprilie 2012. În primele zile de la intrarea sa în funcție, acesta a dezvăluit lumii întregi un sistem fraudulos în baza căruia sute de locuitori ai insulei primeau certificate oficiale de nevăzători. Odată intrați în posesia prețiosului certificat, aceștia începeau să primească alocația de invaliditate, pe durată nelimitată: 362 de euro pe lună (pe termen nelimitat), din caznaua statului grec. Singurul oftalmolog de pe insulă scria câteva zeci de astfel de certificate false în fiecare an în schimbul unor sume de bani de la viitorii beneficiari ai alocațiilor. Șeful Casei de asigurări medicale de pe insulă – cel care înregistra certificatele de invaliditate și le transmitea la Casa Națională de Asigurări – recurgea la această ilegalitate în schimbul obținerii unor beneficii pe plan politic (partidul al carui reprezentant era acest tip era la putere în consiliul local al insulei Zakynthos de câteva decenii).
Sistemul fraudulos era implantat pe insulă de la sfârșitul anilor 1990 și, timp de aproape 15 ani, existența unu numar atât de mare de nevăzători pe Zakynthos a trecut practic neobservată. Economia Greciei era în continuă creștere (cel puțin oficial, pe hârtie) și cele câteva sute de persoane care primeau în mod abuziv alocații din partea statului nu păreau a fi în stare să clatine un sistem care părea foarte solid. Problema Greciei e că astfel de scheme și mișmașuri au existat (și, probabil, multe dintre ele mai există și astăzi) în practic toate domeniile vieții economice, sociale sau politice a statului. Fraudă, evaziune fiscală, economie tenebră – toate acestea au ieșit la un moment dat la suprafață și au generat, începând cu anul 2009, marea criză economică ce a înghițit mai întâi Grecia, iar acum pare să se propage rapid și în alte țări, mai ales cele din Sudul Europei.
Probabil vă întrebați deja de ce am ales să povestesc despre locuitorii unei insule grecești? E simplu.
De ceva timp încoace am impresia că și Republica Moldova devine un fel de insulă a orbilor. Corupția, frauda, mituirea funcționarilor, economia tenebră – toate aceste infecții ne îndepărtează pe zi ce trece de idealul integrării europene. Riscăm să ne pomenim izolați, împotmoliți pentru încă multe decenii într-o tranziție fără de sfârșit. Singura scuză posibilă pentru perpetuarea acestei stări de lucruri este indiferența generală. Daca ne pasă cu adevărat de țara noastră, noi, migranții, trebuie să ne asumăm rolul de a readuce „insula rătăcitoare” numită Republica Moldova în laguna liniștită a țărilor europene.
În loc de epilog: noul primar din Zakynthos (ales în 2012) a obligat toate persoanele declarate nevăzătoare să meargă la o consultație la orice alt oftalmolog decât acel de pe insulă. În urma unui control veritabil, mai puțin de 50 de persoane au fost recunoscute drept nevăzătoare.
Când vom face, în sfârșit, ordine și la noi, în Republica Moldova?
(publicat în Gazeta Basarabiei din 1-15 iulie, 2012)
