Arcadie Cotruță

În căutarea strategiilor juste pentru Justiția din Moldova.

În Moldova, în justiţie, situaţia se poate descrie doar în anumite cuvinte. Dar ele nu pot apărea aici.  Datele statistice despre cine dă mită sau câte procese sunt soluţionate pe sub masă îngrozesc. Te fac să te întrebi dacă nu cumva eşti şi tu implicat, fără să-ţi dai seama, în acest dezmăţ juridic.

Strategia punctează câteva domenii importante în analiza situaţiei: creşterea amânărilor şi restanţelor, transparenţa redusă a hotărârilor şi deciziilor judecătoreşti, încălcările sistematice a dreptului de proprietate (şi respectiv deciziile CEDO) sau lipsa securităţii şi predictibilităţii juridice care, în ansamblu, duc spre un grad mare (înlocuiţi aici, iarăşi, cu un cuvânt inadmisibil) al neîncrederii cetăţenilor în justiţie.

Urmează nişte obiective strategice specifice. Toate bune şi frumoase, gen îmbunătăţirea indicelui independenţei justiţiei sau reducerea numărului de victime ale corupţiei (de la 60% în 2010, la 30% în 2020). S-ar putea, în unele cazuri, de accelerat (cum ar fi în cazul transparenţei: deciziile pot fi publicate integral pe internet chiar şi mâine. Tot aşa cum butonul „rec” de la camerele deja instalate în sălile judecătoreşti poate fi apăsat. Nu trebuie să aşteptăm 10 ani). Dar, per general, se simte un constructivism raţional, pragmatic şi realist.

Arată bine şi estimarea impactului economic al amânărilor şi tergiversărilor din instanţele judecătoreşti. Formula e simplă. Se ia numărul amânărilor (50%), persoanele care participă la o şedinţă, în mediu (7), timpul pierdut (4 ore) şi salariul mediu (3500 lei). Se face un calcul şi avem o sumă a pierderilor totale pe sistem, în cazul în care nu se intervine, de 385.036.337,5 lei pe an. Cuvânt inadmisibil. De două ori. În plus, dă greutate argumentului că trebuie de intervenit.

Apare însă un cerc vicios. Marea problemă în justiţie este corupţia. Restul problemelor vin, de cele mai multe ori, ca o consecinţă, sau corolar al acestei chestiuţe. Ca să o rezolvi, trebuie să poţi sancționa judecătorii corupți. Cine? Alţi judecători. Hmm… Mai pune şi faptul că problema mitei în Moldova e deja cronică. Ei iau mită nu pentru că mai au nevoie, dar pentru că deja numai asta ştiu să facă. O altă clasă de jurişti? Jurişti străini poate? Amnistie generală şi restart? Vreun caz, două, pentru a-i speria? Strategia pare a fi la etapa căutării mecanosmelor de atingere a scopurilor. Sînt idei!