Victor Chironda

Recent, Prim-ministrul RM s-a arătat îngrijorat de soarta tinerilor absolvenţi, care nu se pot angaja, din motiv că nu au experienţă de muncă. El a dispus ca acestora să nu li se mai ceară experienţă de muncă la angajare. Ba chiar a promis modificări de lege şi sancţiuni pentru cei ce vor face asta.

Premierul, avînd cele mai nobile intenţii, a uitat de un singur lucru: tinerii care vin de pe băncile universitare sunt absolut neadaptaţi la realitate. Nici un angajator nu va accepta un muncitor „căzut din pod”, pe care trebuie să-l înveţe de la zero să-şi facă munca.

În acelaşi timp, „Strategia consolidată de dezvoltare a învăţămîntului pentru anii 2011-2015” spune clar că structura învăţămîntului superior în Moldova nu corespunde cu necesităţile pieţei muncii şi cu cerinţele faţă de calitatea specialiştilor pregătiţi.

În fiecare an, tot mai mulţi studenţi termină facultatea tobă de cunoştinţe teoretice, dar deficitari la capitolul practică. Învăţămîntul superior are o regulă sfîntă – Dictarea… la un număr cît mai mare de studenţi. Avem academii şi universităţi cu săli de cursuri împrăştiate prin oraş, cu foarte mulţi studenţi, dar cu un număr insuficient de profesori buni. Opiniile, gîndurile şi proiectele trebuie să stea la coadă. Una lungă, formată din mii de studenţi, care nu pot ieşi în faţă. Şi pe care profesorii nu reuşesc să-i cunoască. Lipseşte tipul de lecţii interactive, bazate pe studii de caz. Lipseşte lucrul în grup. Lipseşte cercetarea, analiza şi dezbaterea.

Universităţile moldoveneşti sunt un fel de gospodării de produs studenţi. Aşa cum fermele cresc vaci, oi, porci, universităţile cresc studenţi pentru „lînă, carne şi lapte”. Pentru că universităţile cu cît au mai mulţi studenţi – cu atît vin mai mulţi bani. Nu există nici un interes ca studenţii slabi să fie eliminaţi din sistem. Dimpotrivă. O rată înaltă de nereuşită la o facultate va duce la cotarea mai slabă a acesteia şi la reducerea locurilor pentru următorii ani. Pierderea unui student înseamnă pierderea unui cap de finanţare.

Aşadar, există în sistem un interes să se tolereze lucrările mai slabe, tocmai pentru ca funcţionarea sistemului să nu se blocheze. Prin urmare, nivelul calităţii tezelor de licenţă, masterat şi doctorat este în scădere an de an. Susţinerea tezelor se face pe bandă rulantă, iar comunitatea academică este din ce în ce mai puţin interesată de discutarea tezelor în catedră/departament sau de susţinerea publică.

Dacă am aduna absolvenţii facultăţii de drept din ultimii cinci ani, ar fi nevoie de un oraş de două ori mai mare decît Cahul! Peste 75 de mii de persoane cu studii juridice. A ridicat cumva asta calitatea justiţiei în Moldova?

Moldova produce o marfă care putrezeşte pe rafturile cămărilor sale de absolvenţi. Marfa este de proastă calitate şi cu termen de garanţie expirat. E ca şi cum ai investi milioane în producerea calculatoarelor şi le-ai folosi pe post de press-papier. Biznes moldovenesc. Nu e de mirare că angajatorii nu vor să angajeze tineri fără experienţă. Nici un antreprenor nu ar investi în resurse umane de o calitate atît de joasă.

E ipocrit şi amoral să vorbeşti despre strategii, racordare, dezvoltare şi eficientizare a învăţămîntului şi să continui să produci mii de „Pinocchio”. Iar reforma va începe în clipa în care universitatea va începe să formeze și nu să ofere dictări.

Pînă atunci, vom avea încă multe generaţii de sacrificiu. Cu studenţi fără pregătire practică, fără abilităţi, aptitudini şi care, în cel mai bun caz, ies din facultate buni stenografi. Iar Prim-miniştrii vor continua să bată cu pumnul în masă, cerînd ca tinerii absolvenţi fără experienţă să fie angajaţi.