Victor Chironda

În fiecare an, de 1 Decembrie, moldovenii cu conştiinţă naţională asumată, se încing cu tricoloruri şi dansează Hora Unirii. E tare frumos şi vesel.                                                                                                                                                                                                                                                    Această sărbătoare este pe cît de frumoasă, pe atît de controversată şi ipocrită. Pe de o parte, ea simbolizează reuniunea, integrarea părţilor în întreg. Pe de altă parte, ea este venerată de un neam, pentru care separarea de confraţii săi este o necesitate vitală.

Vrem unire, integrare, înfrăţire şi, în acelaţi timp, ei/noi clădim monstruozităţi de construcţii care separă. Gard, paravan, separeu, ocol, ogradă, împrejmuire, îngrăditură, stobor, tîrcol, zăplaz, spalier şi multe alte lexeme mustoase a copt limba română pentru a numi aceste simboluri ale dez-Unirii noastre.

Vreţi exemple? Poftim:

1. Bradul din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, care trebuie să fie „inaugurat” chiar de 1 Decembrie, a fost cumpărat de municipalitate de la primăria satului Bozieni, raionul Hînceşti. Sătenii nu au vrut să vîndă bradul, care de 40 de ani făcea parte din viaţa lor. Consilierii locali au votat pentru. Primăriţa este bucuroasă că această „afacere” a adus în bugetul satului 11 mii de lei. Şi a spus că îi va cheltui pentru a construi în jurul primăriei un GARD! Pentru că o primărie care se respectă trebuie să aibă un gard!

1. Principalele universităţi moldoveneşti, USM şi UTM sunt alma-mater pentru mii de tineri români. Ei tot învaţă să se integreze şi să se înfrăţească de după nişte garduri de mai mare dragul. Din piatră şi metal, de doi metri, cu vîrfuri ascuţite şi cu embleme din teracotă înspre drum. Să ştie trecătorii că aici e „universitate”, nu foaie verde!

Conducătorii universităţilor şi mentorii lor de la Ministerul Educaţiei au decis că studenţii au mai multă nevoie de un gard medieval de cîteva hectare, decît de ferestre, canalizare şi apă caldă în cămine, de laboratoare sau bănci şi scaune în campusuri.

1. Casele oamenilor bogaţi. Ştiţi cum să-ţi dai seama unde trăieşte un om bogat? Cu cît mai înalt, mai impunător şi mai voluminos este gardul, cu atît omul e mai înstărit. Pentru că moldoveanul, cînd prinde la bani, în primul rînd, îşi trage un gard de toată „frumuseţea”. Din cărămidă sau din beton, de 2 sau de 3 metri, verde sau roz (!) – după gusturile gospodarului.

Cartierul „Drumul viilor” (Telecentru) din Chişinău este o „perlă” moldovenească de arhitectură urbană contemporană. Garduri mai mari şi mai tari am văzut doar la penitenciarul de la Rezina şi la Cetatea Albă.

1. Vreţi să vedeţi cum se separă puterea de cetăţeni? Nu prin legi şi mecanisme juridice. Cu un gard maiestuos din metal forjat s-a încins chiar Preşedinţia Republicii Moldova! Unionistul Interimar din 2010 „a uitat” să emită un decret de demolare a acestui gard. Se vede că nu l-a deranjat prea mult.

Unire cu România? Integrare în Uniunea Europeană? Acordul vamal Rusia-Belarus? Nimic nu va trece de gardurile moldoveneşti!

Se zice că faptele oamenilor spun mai multe decît cuvintele. Oare ce avem noi în minte cînd spunem una şi facem alta? Gardurile din oraşele şi satele noastre nu sunt decît pietre şi ciment. Adevăratele garduri sunt în minţile şi sufletele noastre. Ele sunt mult mai trainice şi mai durabile decît orice beton. Gardul a devenit simbolul conştiinţei noastre. Zidurile din cărămidă şi beton spun mai mult decît orice cuvîntări şi tratate oficiale.

******

Românii de pe ambele maluri ale Prutului sărbătoresc Unirea an de an. Şi cu fiecare an gardurile noastre devin tot mai mari, mai groase, mai multe. Şi niciodată nu am văzut garduri care să unească. Pentru că de la un gard în faţa casei, la un gard pe Prut, nu e atît de mult.